De cateva nopti nu mai am somn.Nu pot dormi si stau amortita in asternuturi pana dau zorile.nici sa citesc nu mai pot.Inainte citeam pana ma usturau ochii si incet,incet ma lua somnul.Acum nici asta nu mai am rabdare sa fac.Randurile imi joaca in fata ochilor ca flacarile in soba.
Mi-e gandul la tata...Am in fata ochilor numai imaginea lui,palid si trist ,incercand sa-l mangaie pe Haruto...cu maini tremurande,cu lacrimi in ochi...
Aseara m-am furisat cand toti dormeau si m-am plimbat putin pe marginea raului de langa casa.Era frig.Si atata liniste...nu se auzea decat apa raului coborand furioasa si tulbure.A plouat 2 zile si debitul a crescut.Gerul imi biciuia obrajii si -mi facea ochii sa lacrimeze.
Imi vin in minte iernile copilariei mele,cu geruri naprasnice si sanius de dimineata pana seara.Ne infofolea mama si ajungeam ude in casa,fara caciuli,cu pantalonii mustind de apa de la zapada topita.Si cat mai bantuiam deasupra raului inghetat,facand sa trosneasca gheata sub greutatea noastra.Frumosi anii copilariei.
In curand se implinesc 4 ani de cand am venit aici.De multe ori am crezut ca nu voi putea rezista.Pentru multi Japonia este un vis.Pentru mine a fost un vis pana cand m-a izbit realitatea:ca sunt atat de singura printre straini.Si baiatului i-a fost greu,mai ales la scoala,unde dincolo de falsitatea bratelor deschise s-a aflat rautatea si umilinta.Stiu insa ca si in Romania strainii sunt primiti la fel,si poate oriunde in lume.Este foarte important sa fii puternic ,sa depasesti acele momente grele de inceput si sa ai un sprijin moral foarte bun.Noi am avut noroc ca am depasit acele momente,insa nu de putine ori am ajuns la disperare.A fost greu...si este...Dar nimic in viata nu se castiga usor.

glitter-graphics.com