Imi place sa scriu.Imi scriu gandurile de pe la 10 ani.Randuri copilaroase,novice,cu o caligrafie vraiste.Treptat am capatat interes si mai multa experienta in ale scrisului.Greselile gramaticale s-au mai diminuat...nici acum nu sunt stralucita ,insa ma straduiesc.
Imi place sa revad,sa recitesc paginile scrise in adolescenta mea si mai apoi cele scrise la maturitate.
Si ce emotii ascund acele randuri in care marturiseam ca voi fi mama...
Caiete cu pagini galbene,uzate ascund atatea trairi,atatea lacrimi si bucurii la un loc.O parte le-am distrus,cand aveam 19 ani.Dintr-o prostie.Pentru faptul ca,omul cu care imi imparteam viata era gelos si pe faptul ca respiram.Am regretat si regret si in ziua de azi ca l-am lasat sa-mi stearga amintirile.Din cap si din inima insa nu a reusit niciodata.
As vorbi despre mine...Sunt atat de multe de spus...
De multe ori am senzatia ca am trait 2 vieti.Nu,nu este acel sentiment de deja-vu,pentru ca viata mea de acum nu se compara cu nimic din ce-am trait inainte.
Am fost o femeie indragostita de dragoste.Credeam ca iubesc la 17 ani,atunci cand l-am cunoscut pe cel ce mi-a marcat viata.Credeam ca sunt fericita,ca sunt iubita.Dar mult,mult timp dupa aceea am realizat ca fericirea nu era pentru mine decat un termen de dictionar,un fel de Fata-Morgana,o vedeam dar nu puteam sa o ating.
M-am trezit dupa aproape 8 ani ca dintr-un vis urat.Strangand in brate un pui de om pe care il iubeam in disperare.Cred ca el a fost cel care m-a salvat.Cel ce m-a facut sa vad printre palmele si pumnii tatalui lui,lumina de care aveam nevoie.
Acum nu mi-e rusine sa o recunosc.De fapt ,nu cred ca mi-a fost vreodata.
Am fost una dintre zecile,sutele sau poate miile de femei abuzate psihic si fizic de catre jumatatea lor.
Ce frumos suna: jumatatea mea!Dar cum poate fi o jumatate buna si una incredibil de cruda si de rea?Cum poti sa spui ca vrei sa imparti totul,insa eu nu primeam decat palme si vorbe grele,in schimbul dragostei si respectului meu?De ce exista violenta?
De ce unii oameni au cruzimea in sange?
Am multumit Domnului pentru puterea pe care mi-a dat-o.Pentru copilul pe care m-a ajutat sa-l aduc pe lume atunci si care m-a salvat mai apoi din mainile ucigase ale fiarei care se numea tatal sau.
Viata mea se imparte in doua:anii de suferinta si zbucium sufletesc si anii de liniste si dragoste.
Ciudat cat de mult te poate schimba suferinta.
Asa cum spunea Eminescu:
,,Afi?Nebunie trista si goala,
Urechea te minte si ochiul te-nseala...
Ce-un secol ne zice,altii deszic
Decat un vis searbad,mai bine nimic.,,
glitter-graphics.com
Cata tristete si totusi cat de mult curaj exista in cuvintele tale , cuvinte atat de adevarate despre viata , cuvinte care nu multi indraznesc sa le rosteasca .
RăspundețiȘtergereImi place mult cum scrii , in cateva randuri chiar ma regasesc .
Multi pupici si nu uita ca dupa orice iarna geroasa urmeaza o primavara atat de frumoasa....
April, sunt si eu undeva acolo intre randurile tale, strangand o fetita la piept atunci cand simteam ca nu mai suport abuzul psihic. Din fericire la mine abuzul fizic a fost mai putin prezent, dar te inteleg perfect prin ce ai trecut. Esti o femeie puternica, chiar daca momentele pe care le primesti de la viata sunt uneori grele si par dificil de trecut, faptul ca ai fost puternica si te-ai desprins de "jumatatea" ta dovedeste ca poti sa treci peste orice. Multe femei din pacate se lasa calcate in picioare ani in sir, unele pana la moarte...
RăspundețiȘtergereTe pup cu drag, acum am descoperit blogul tau si imi place.
Imi pare tare rau pt femeila abuzate ... asta nu trebuie permis ... e greu dar trebuie luata viata de la capat. Am avut noroc in sensul asta nu ma numar printre acele femei, insa am trait intr-o casa in care intelegere nu a existat niciodata.
RăspundețiȘtergereMelinda...esti tare draguta ...multumesc mult.
RăspundețiȘtergereN-as vrea sa te regasesti in randurile mele triste,pentru ca suferinta,de orice fel ar fi ea,lasa urme.Sper insa ca ai trecut cu bine si iti doresc sa fii fericita.
Asa este,dupa iarna grea ,vine intotdeauna caldura si vin florile care ne bucura sufletul cu frumusetea lor.Si pamantul renaste precum sufletul nostru.
Multumesc mult.
Constat ca am descoperit tarziu comentariile aici.Sa-mi fie cu iertare.
RăspundețiȘtergereO,Salmi,cat ma bucur ca mi-ai scris.Simt ca intre noi doua e o legatura pe care nu o pot explica.De la bun inceput ,de cand mi-ai scris ,am simtit ca ,parca am fi suflete pereche.
Poate ca sunt o femeie puternica,asta o dovedeste tot ceea ce am facut pana acum.Insa ,dincolo de scutul asta pe care mi l-am construit in momente de disperare,e o femeie sensibila si tematoare.
Ma simt uneori ca Pasarea Phoenix ,incercand sa renasc de fiecare data cand sufletul imi arde cumplit.Si ma simt neputincioasa,cand ,renascand ,in suflet inca mai este ceva care mocneste.
Te pup si eu cu drag,si-ti pupacesc fetitele frumoase.
Imi pare rau ca am neglijat blogul asta...chiar si celalalt este cam in paragina.Nu am avut starea necesara pentru a scrie.